
Patologia obstructivă a arterelor membrelor inferioare rămâne o problemă importantă
în țara noastră.
Prevalența acestei suferințe crește geometric după vârsta de 50 de ani, în special la
bărbați, de la 3% la peste 20% după 75 de ani.
Afecțiunea în sine are o frecvență mult mai mare și practic necunoscută, deoarece
pacienții se prezintă la medic doar la apariția claudicației. În faza asimptomatică se găsesc
încă de trei ori mai mulți bolnavi față de cei aflați în tratament.
În România ajung în ischemie critică a membrelor inferioare între 10.000 și 20.000 de
pacienți în fiecare an.
Ocluziile arteriale se exprim ăclinic la trei nivele de maximă
importanțăși anume la nivelul carotidian, coronarian și la nivelul membrelor inferioare.
Problema aterosclerozei a fost ținta a numeroase cercetări medicale, deoarece este
cauza bolilor cardiovasculare, care sunt răspunzătoare pentru mortalitatea din țările cu nivel
de viață ridicat.
Plăcile de aterom se formează de-a lungul deceniilor începând chiar din viața
fetală, după care parcurg cinci sau șase etape dacă luăm în calcul și complicația acestor plăgi
ruptura fibroateroamelor. Această boală atinge vasele mari și mijlocii, determinând atât
ischemii cronice cât și acute.
Leziunile ischemice apar la nivelul creierului, al miocardului sau
al membrelor inferioare, mai rar la nivelul altor viscere. Complexul lezional aterosclerotic
este format dintr-o inimă lipidică înconjurată de fibre scleroase care îmbracă acest centru
lipidic.
Obstacolele arteriale aterosclerotice se localizează în zonele de turbulență circulatorie
arterială cum ar fi bifurcațiile, zonele osoase sau fibroase din vecinătatea arterei, zonele de
flexie a diverselor regiuni.